...nu mancare. Nimic de baut. Ora 14. Am trecut si peste ziua asta. Balcescu? Alta nebunie. Scot pachetul de tigari...hah...mai sunt inca doua care se balangane dintr-o parte in alta. Sa iau una? Am tot promis ca ma las de fumat. Banuiesc ca pe la 60 de ani o sa imi indeplinesc promisiunea...daca imi mai bate inima pana atunci. Ma duc acum catre casa. Ajung. Inreu. Iar mama cu nervii ei. Cine stie ce alte lucruri care provoaca un lant de probleme, care evident provoaca nervi, care si mai evident se descarca peste creierul meu. Urasc zilele de genul. Tata? Scapa usor. Are de lucrat pana pe la 9 la firma. Invidie? Da! Pun masa. Incalzesc mancarea. E miercuri? Am info in particular. Iar dureri de cap. Saraca femeie. Chiar nu le am cu informatica. Ma grabesc. Fircalesc repede o tema. Mananc. Mamaaa baniiii! Fug. Iar sunt in intarziere, ca de fiecare data. Ma suna profa. Adela? Mai vii? Da. Acum urc pe Andrei Muresanu. Intru in curte. Doua fiare, bulgari de puf. Dau de profa. O scumpa. Culmea sotul ei...fost coleg cu tata de facultate. Vor trece si astea doua ore. Hai ca pot!:)) Hmmm...Matrici? Fisiere text. Mda. Adica nu! Ce-s alea? Mi-a trebuit la mate-info (intensiv info). Trece repede timpul. Inteleg si eu cumva. Termin. Ies pe porta parca simtindu-ma ca o invingatoare. E aproape 7. Iar scot pachetul. Iar cele doua tigari. Le fumez pe astea doua si gata! Acum chiar ma las! Ma duc catre statia de la 3. Cativa tiganusi ma strigau. Cocalarii naibii. Plina tara de ei. Ne sufoca. Ajung acasa. Acasaaa. Ooo nu...acasa. Fugi, ia caietul de mate, fa-ti tema. Poenaru o verifica joi. Ma paste un 3. Nu, sterg toate gandurile astea din cap. Imi fac tema ca de obicei. Termin. Mananc. Stau la calc? Nu. Somnul este mai tentant. Urc sus. Deschid lumina. O inchid iar. Tot ce fac eu in camera se vede. Vara trecuta zburdam goala prin camera. Nu stiam de ce auzeam claxoane. Trazniar soferi. Ma dezbrac. Fug la dus. Ma spal. Ma culc. Zi cotidiana si monotona de miercuri. Va veni joi...

"Aici mi-astern eu patul cel din urmă si de pe trupul obosit de viata, voi smulge jugul stelelor fatale. Ochi, mai priviti-o cea din urmã oarã!
O, brate, cea din urmã-mbrãtisare!
Si, gurã, poarta sufletului meu, pecetluieste cu o sãrutare...eternul târg cu moartea rãpitoare."

Pentru voi, poate nimicuri :)...

...fiecare senzatie are propriul ei gust...senzatii sufletesti, trupesti...
Hmmm...dulce.
Amar!
Rau.
Bun.
Pozitiv.
Negativ.
Benefic.
Malefic.
Daunator.
Folositor.
Stau. Ma gandesc.
Nu mai era nimic pe lumea asta in afara de acea persoana.
Bratele lui stranse in jurul trupului meu...
Respiratia lui dulce pe fata mea...
Buzele la doar cativa centimetri de mine.
Visez.
Nu!
Realitatea...cu siguranta...
Nu!
Visez!
...si totusi, nimic nu ma mai putea distrage acum.
Orice lucru avea de facut...NU CONTEAZA!
Voi minti.
Voi trece peste tot.
Voi presupune ca am facut tot, ca am rezolvat tot.
Acum.
Imi trase fata spre a lui.
Un geamat.
M-am cutremurat, parca strabatuta de un curent electric.
...nu ma puteam apropia ingeajuns de mult de el...ingeajuns de repede...
Sa incerc sa ignor...
Nu.
Il puteam aprecia cu adevarat acum...
Puteam vedea bine fiecare contur frumos al fetei angelice, perfecte...
...al corpului lui zvelt si fara cusur.
Fiecare linie.
Ii puteam gusta aroma pura si vie pe limba mea...
Puteam simti matasea incredibila a pielii lui sub degetele mele sensibile...
Iar pielea mea era atat de sensibila sub mainile lui!
O foarte, foarte mica parte din ganduri erau preocupate de aceasta situatie.
Nu aveam sa obosesc niciodata, si nici el.
(putin schimbat din
'breaking dawn')