...nu mancare. Nimic de baut. Ora 14. Am trecut si peste ziua asta. Balcescu? Alta nebunie. Scot pachetul de tigari...hah...mai sunt inca doua care se balangane dintr-o parte in alta. Sa iau una? Am tot promis ca ma las de fumat. Banuiesc ca pe la 60 de ani o sa imi indeplinesc promisiunea...daca imi mai bate inima pana atunci. Ma duc acum catre casa. Ajung. Inreu. Iar mama cu nervii ei. Cine stie ce alte lucruri care provoaca un lant de probleme, care evident provoaca nervi, care si mai evident se descarca peste creierul meu. Urasc zilele de genul. Tata? Scapa usor. Are de lucrat pana pe la 9 la firma. Invidie? Da! Pun masa. Incalzesc mancarea. E miercuri? Am info in particular. Iar dureri de cap. Saraca femeie. Chiar nu le am cu informatica. Ma grabesc. Fircalesc repede o tema. Mananc. Mamaaa baniiii! Fug. Iar sunt in intarziere, ca de fiecare data. Ma suna profa. Adela? Mai vii? Da. Acum urc pe Andrei Muresanu. Intru in curte. Doua fiare, bulgari de puf. Dau de profa. O scumpa. Culmea sotul ei...fost coleg cu tata de facultate. Vor trece si astea doua ore. Hai ca pot!:)) Hmmm...Matrici? Fisiere text. Mda. Adica nu! Ce-s alea? Mi-a trebuit la mate-info (intensiv info). Trece repede timpul. Inteleg si eu cumva. Termin. Ies pe porta parca simtindu-ma ca o invingatoare. E aproape 7. Iar scot pachetul. Iar cele doua tigari. Le fumez pe astea doua si gata! Acum chiar ma las! Ma duc catre statia de la 3. Cativa tiganusi ma strigau. Cocalarii naibii. Plina tara de ei. Ne sufoca. Ajung acasa. Acasaaa. Ooo nu...acasa. Fugi, ia caietul de mate, fa-ti tema. Poenaru o verifica joi. Ma paste un 3. Nu, sterg toate gandurile astea din cap. Imi fac tema ca de obicei. Termin. Mananc. Stau la calc? Nu. Somnul este mai tentant. Urc sus. Deschid lumina. O inchid iar. Tot ce fac eu in camera se vede. Vara trecuta zburdam goala prin camera. Nu stiam de ce auzeam claxoane. Trazniar soferi. Ma dezbrac. Fug la dus. Ma spal. Ma culc. Zi cotidiana si monotona de miercuri. Va veni joi...

"Aici mi-astern eu patul cel din urmă si de pe trupul obosit de viata, voi smulge jugul stelelor fatale. Ochi, mai priviti-o cea din urmã oarã!
O, brate, cea din urmã-mbrãtisare!
Si, gurã, poarta sufletului meu, pecetluieste cu o sãrutare...eternul târg cu moartea rãpitoare."

Pentru voi, poate nimicuri :)...

...fiecare senzatie are propriul ei gust...senzatii sufletesti, trupesti...
Hmmm...dulce.
Amar!
Rau.
Bun.
Pozitiv.
Negativ.
Benefic.
Malefic.
Daunator.
Folositor.
Stau. Ma gandesc.
Nu mai era nimic pe lumea asta in afara de acea persoana.
Bratele lui stranse in jurul trupului meu...
Respiratia lui dulce pe fata mea...
Buzele la doar cativa centimetri de mine.
Visez.
Nu!
Realitatea...cu siguranta...
Nu!
Visez!
...si totusi, nimic nu ma mai putea distrage acum.
Orice lucru avea de facut...NU CONTEAZA!
Voi minti.
Voi trece peste tot.
Voi presupune ca am facut tot, ca am rezolvat tot.
Acum.
Imi trase fata spre a lui.
Un geamat.
M-am cutremurat, parca strabatuta de un curent electric.
...nu ma puteam apropia ingeajuns de mult de el...ingeajuns de repede...
Sa incerc sa ignor...
Nu.
Il puteam aprecia cu adevarat acum...
Puteam vedea bine fiecare contur frumos al fetei angelice, perfecte...
...al corpului lui zvelt si fara cusur.
Fiecare linie.
Ii puteam gusta aroma pura si vie pe limba mea...
Puteam simti matasea incredibila a pielii lui sub degetele mele sensibile...
Iar pielea mea era atat de sensibila sub mainile lui!
O foarte, foarte mica parte din ganduri erau preocupate de aceasta situatie.
Nu aveam sa obosesc niciodata, si nici el.
(putin schimbat din
'breaking dawn')

Venus.

Stau si ma gandesc ca unii nu sunt constienti de faptul ca suntem conceputi astfel incat sa ne deosebim unii de altii, intre barbati si femei vor exista conflicte. De obicei ne suparam si ne simtim dezamagiti de celalalt sex fiindca uitam acest adevar important. Ne asteptam ca sexul opus sa ne fie cat mai asemanator. Dorim saa, sa "vrea ceea ce vrem si noi" si sa "simta ceea ce simtim si noi". Sincer, dupa parerea mea presupunem in mod gresit, cand partenerii nostri ne iubesc, ca ei vor reactiona si se vor comporta intr-un anume fel, felul in care reactionam, simtim si ne comportam si noi cand iubim pe cineva. Aceasta atitudine...hmmm...probabil ne determina sa fim dezamagiti in permanenta si ne impiedica sa acordam suficient timp cu afectiune deapre diferente. Defapt stop! La ce ma gandesc? Majoritatea barbatilor se gandesc la femei, sex si satisfacerea propriilor dorinte. Nesimtire. Orgoliu. Altceva? Meciu de duminica seara si "bă Nicule copilu lu' tata, ia adu tu berea ca la şăfu'-i sete". Odios. Grosolan. Acum as putea incepe sa vorbesc despre exceptii. Babratii pentru care merita sa existe femei pe pamantul asta. Altfel, "da-le dracu femei" mai bine ma lispesc de tot. Deci, exceptiile. Da, putini. Sincer tind sa fiu atrasa de barbati sensibili, cu care stiu ca am ce vorbi nu cu unii care mananca "sămâmţă" la coltul strazii si care striga "pisi" dupa femei, barbati depinde de stare. Sincer. Majoritatea femeilor tintesc lucruri fara folos. Muschi. Bani. Faima. Masini. Case. Averi. Cunostinte. Mondenitate. Cacaturi. Si se imputineaza oamenii care au un rost. De exemplu, cand eram mica visam sa am un barbat care sa le aiba pe toate, prostii. Mi-am dat seama ca nu merita sa raman la mentalitati de genul. Unele inca mai gandesc asa. Hah! Vrem nu vrem, convietuim toti pe planeta asta, dar orice ar fii...femeia, de orice fel, vine de pe Venus iar barbatul de pe Marte. Punct

Perşa!

...mai nici nu stiu ce unde sa incep. O adunatura de informatii aranjate haotic imi vin despre asa numitul Persa, pe care de altfel il cheama si Victor, dar na, stiti cum este popularitatea asta. Ideea principala este ca m-am mutat inapoi in locul unde mi-am pierdut nu neaparat aiurea viata, liceul Balcescu. Clasa se mate info si detaliile pot continua. M-am transferat din asa numitul liceu Avram Iancu care este defapt...un fel de lagar pentru evrei, doar ca are un invelis destul de ok si da senzatia unei scoli. Revenind la Persa al nostruuu. Hmmm...este in mi1 eu sunt in mi2, dar din clasa lor de intra in clasa noastra deci ne vedem inevitabil zi de zi. Altceva, cunostine comune. Este genul de om care te tachineaza de prima data cand te vede, intra in detalii siropoase de genul "iti place de X?", "ti-a placut de el", "hai ca stiu eu ca asa e", "am aflat de la prieteni". Mna firar ca m-a prins de la inceput. Stateam la o tigara si incepe discutia. A si sa stiti ca nu am mintit, am spus ca ma las. Deci ma las! Asa siii, va da-ti seama ca am incercat sa evit orice intrebare de genul, desi m-a incoltit un pic cu vorbele care le rostea si intrebarile care le punea in joc. Prima data am crezut ca e un bagaret. Haha! A doua zi incepe din nou discutii putin ciudate. Cred ca porecla atribuita de mine "limbric" i se potriveste! Parca are mancarici in fund...Continuand, am inceput sa il cunosc din ce in ce mai bine desi, in general oamenii pe care nu ii suport de prima data...hmmm...NU AM CE VORBI CU EI! Mai dar omul asta e bolnavicios, are fata aia de copil firav si nevinovat si sigur e ceva nativ, desii baga la tigari in pauze la fumuarul "budă" de parca sunt oxigen. Oricum se lasa sau cel putin asa zice el...chiar sunt curioasa. Hah, Persa...omul, ziua si pachetul. Viata sentimentala. Ralu. O dulce de fata, desigur si ea cu aceeasi mutrica pe fata. Ii compatimesc:">. Altceva. Azi a fost tatal lui la scoala. Aiuritul chiar atunci chiulea, dragul de el. Intra in clasa. Aplauzele se auzeau pana la noi. Dupa care. Chin. Mustrari. El. Cheres. Domnul Persa. Lumina obscura. Stres. Morala. Uite ca a scapat si de asta. Acum e in Polus cu ai lui. Hmm..ce sa va mai zic destre "Nea' Persa bastanu limbricu". Are o minte care infloreste cu siguranta, daca lasa tigarile, viciul. Betiv nu e. Nici nu l-as vedea cu sticla de "Polar" in mana. Sex non-stop? Nu e curvalau. Cel putin eu nu il vad:)). Caracterizare fizica. Brunetel. Copilut. Hormonel. Pubertin. Inaltine ok. Caprui. Are toate mainile si toate picioarele, desi din cate stiu eu se da cu BMX-ul, lucru care de altfel dupa mine este foarte tare. Sa nu uit fata de geniu. Altceva...nimic, momentan. Va povestesc cand ajung sa il cunosc si mai bine.:*

PS1. stiu ca am deviat de la vechiul meu tipar care scrie foarte sensibil si profund, dar cand vorbesti de Persa nu pot sa fiu sensibila.
PS2. sa nu se inteleaga nimic de genul "sunt obsedata de el". Mi se pare pur si simplu un personaj interesant si foarte de treaba!
PS3. Ralu sa nu intelegi prostii! Stii ca nu sunt genul!

Nu exista frictiune in spatiul dintre noi. Nemiscarea era pasnica - nu ca acel calm dinainte de furtuna, ci ca o noapte senina neatinsa nici macar de visul unei furtuni. Nu imi pasa de suparare, de nervi, de orgoliu. Instinctul imi spunea sa ma intind dupa el si sa ii gasesc mainile in intuneric. M-am tras mai aproape de el...deja nu mai respiram regulat. Am renuntat. Ma trag inapoi incet, mirosul tigarii din foaie ma atrage. Cirese. Puteam jura ca m-am lasat de fumat, desi acum nu mai conta deloc. Trag un fum, imi satisfac dorinta, ma linistesc. Hmmm...consecinte tarzii...nu mai puteam gandii deloc. Parca toti neuronii intrasera in repaus. Gand, nu. Sentiment, nu. Logica, nu. Ratiune, nu. Era un moment in care teoretic nu mai existam, nu imi mai puteam stapanii corpul, desi practic, si in mod material, existam. As putea sa incerc asemenea senzatii mai des...

Legea naturala a reciprocitatii.Durerea.

Aveam un irezistibil instinct subconstient de a inapoia, celui care da, ceva de voaloare egala cu ceea ce am primit. Daca ar fi fost dupa mine, mi-as petrece majoritatea timpului sarutandu-l. Nimic din ce am experimentat eu in viata nu se compara cu senzatia data de buzele lui reci, tari ca marmura, dar totusi atat de blande, ingemanate cu ale mele. Un fior de dragoste ma surprinde, incet, cand degetele lui se impletesc in parul meu si imi fixeaza fata peste a lui. Bratele mele se stransera in jurul gatului lui dorimdu-mi sa fiu mai puternica, sa il tin prizonier aici. Am simtit o mana care aluneca, incet, pe spatele meu, strangandu-ma mai tare la pieptul lui. Vroiam sa profit la maxim...desi ochii lui erau aprinsi de excitarea pe care o stapanea cu atat de multa disciplina.

Trageam concluzii pripite. Nu aveam ce da inapoi atata timp cat el imi oferea, probabil si involuntar, un infinit sentiment de ura cat si de dragoste. E ceva ce intalnesti foarte rar, este aproape imposibil. Acum nu mai tajnesc dupa asta. Traiesc in propriul meu univers, unde isi gasesc locul putine persoane. Se manifesta totul ca o sete nemarginita. Ca si cum ti-ai dori sa bei Coca-Cola si nu gasesti niciunde, ca o disperare dusa la extrem care te epuizeaza. Nu mai ai stare...energie...sufletul iti este secat de sentimente. Am pus punct acum! Nu ma chinui! Poate intr-o viata viitoare sau poate imi voi reveni. Nimeni nu stie, nici sufletul meu nu stie...nici eu nu stiu...