Venus.

Stau si ma gandesc ca unii nu sunt constienti de faptul ca suntem conceputi astfel incat sa ne deosebim unii de altii, intre barbati si femei vor exista conflicte. De obicei ne suparam si ne simtim dezamagiti de celalalt sex fiindca uitam acest adevar important. Ne asteptam ca sexul opus sa ne fie cat mai asemanator. Dorim saa, sa "vrea ceea ce vrem si noi" si sa "simta ceea ce simtim si noi". Sincer, dupa parerea mea presupunem in mod gresit, cand partenerii nostri ne iubesc, ca ei vor reactiona si se vor comporta intr-un anume fel, felul in care reactionam, simtim si ne comportam si noi cand iubim pe cineva. Aceasta atitudine...hmmm...probabil ne determina sa fim dezamagiti in permanenta si ne impiedica sa acordam suficient timp cu afectiune deapre diferente. Defapt stop! La ce ma gandesc? Majoritatea barbatilor se gandesc la femei, sex si satisfacerea propriilor dorinte. Nesimtire. Orgoliu. Altceva? Meciu de duminica seara si "bă Nicule copilu lu' tata, ia adu tu berea ca la şăfu'-i sete". Odios. Grosolan. Acum as putea incepe sa vorbesc despre exceptii. Babratii pentru care merita sa existe femei pe pamantul asta. Altfel, "da-le dracu femei" mai bine ma lispesc de tot. Deci, exceptiile. Da, putini. Sincer tind sa fiu atrasa de barbati sensibili, cu care stiu ca am ce vorbi nu cu unii care mananca "sămâmţă" la coltul strazii si care striga "pisi" dupa femei, barbati depinde de stare. Sincer. Majoritatea femeilor tintesc lucruri fara folos. Muschi. Bani. Faima. Masini. Case. Averi. Cunostinte. Mondenitate. Cacaturi. Si se imputineaza oamenii care au un rost. De exemplu, cand eram mica visam sa am un barbat care sa le aiba pe toate, prostii. Mi-am dat seama ca nu merita sa raman la mentalitati de genul. Unele inca mai gandesc asa. Hah! Vrem nu vrem, convietuim toti pe planeta asta, dar orice ar fii...femeia, de orice fel, vine de pe Venus iar barbatul de pe Marte. Punct